Consilierea profesională, o necesitate pentru tineri - articole - munca.ro
Pagina principală |  Articole |  Ştiri |  Resurse |  Condiţii |  Servicii angajatori |  Contact
 Imobiliare  | Turism  | Prieteni  | Bancuri  | Ştiri  | Culinare  | Coduri poştale  | Curs valutar  | Meteo  | Calendar  | Ziare 
Articole

Consilierea profesională, o necesitate pentru tineri

Autor: Dana Puscoci

         Opţiunea unui tânăr pentru o amunită carieră fără nici un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, abandon, amânare, şi toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său profesional.
         
         Mulţi dintre noi avem cunoştinţe sau prieteni care au renunţat la o anumită facultate şi au început alta, pe motiv că nu este ceea ce îşi doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci când rămâne în acea facultate (la insistenţele părinţilor sau pur şi simplu din comoditate) şi se pregăteşte pentru o meserie pe care nu o doreşte sau poate chiar o urăşte.
         Fiecare ne alegem viitoarea meserie în funcţie de anumite criterii. Astfel sunt mai multe tipuri de alegeri:
         - social orientate: prestigiu, succes, poziţie
         - altruiste: sprijinirea familiei, a categoriiilor defavorizate
         - egoiste: confortul personal, câştigul material, muncă uşoară şi fără responsabilităţi
         - frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorinţei celor cu care intrăm în conflict
         - conformiste: acceptarea soluţiei găsite de altcineva şi plierea aspiraţiilor în nacest sens
         - narcisiste: motivate prin plăcerea în sine, riscul pe care îl implică, satisfacţia furnizată.
         Cum în România cele mai multe şcoli nu au consilieri profesionali, consilierea tinerilor cu privire la carieră revine familiei.
         Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie ( de apreciere sau, dimpotrivă, de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate şi de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. Din motive lesne de înţeles, mulţi părinţi îşi supraapreciază copii ( lucru dealtfel bun până la un anumit punct) şi le impun trasee educaţionale şi filiere profesionale la care aceştia nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face faţă cu greu, în mod penibil, cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va răsfrânge şi asupra satisfacţiei sau reuşitei lor în muncă.
         Părinţii transferă adesea copiilor nemulţumirile lor profesinale, stereotipurile cu privire la muncă (grea, bănoasă, sigură, de prestigiu, etc) sau propriile aspiraţii nerealizate, faptul având efecte nefavorabile în alegerea şi realizarea carierei acestora. Ponderea în care copii ţin seama de dorinţa părinţilor cu privire la filiera şcolară de urmat şi profesia viitoare scade pe măsură ce aceştia sunt incluşi în niveluri mai înalte de şcolarizare (liceu, facultate). Toţi cei abia ieşiţi de pe băncile liceului şi-au pus, la un moment dat întrebări cu privire la care profesie ar fi cea mai potrivită pentru ei. În general, „criteriile” pe care le au în vedere părinţii în influenţarea alegerii şcolar-profesionale a copiilor se referă la:
         - siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă
         - durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este dependent material de familie)
         - costurile financiare (taxe ale educaţiei)
         - avantajele materiale neaşteptate
         - poziţia socială conferită de profesiei
         - potenţialele riscuri ale muncii
          Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialiştilor în consilierea şi orientarea profesională, acestea fiind de natură economică, afectivă, de conservare a tradiţiilor, de poziţie socială.
         Iată ce sfaturi le dă Mihai Jigău, autorul cărţii „Consilierea Carierei”, părinţilor în vederea consilierii tinerilor:
         - tânărul trebuie tratat cu seriozitate şi respect, ascultat şi încurajat să-şi asume responsabilităţi;
         - părinţii trebuie să se asigure că vor să-l sprijine în a lua o decizie bună şi nu să-şi impună punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-şi compensa propriile nereuşite sau pentru a-şi realiza propriile aspiraţii;
         - să stea de vorbă cu copii pe tema carierei, să le asculte cu răbdare temerile, ezitările, punctul de vedere;
         - să stea de vorbă cu profesorii;
         - să se informeze, împreună cu copii, despre ofertele de educare/angajare;
         - să le pună la dispoziţie şi să-i încurajeze să citească ziare şi reviste de specialitate pe piaţa muncii, care conţin anunţuri de angajare şi prezentări de companii;
         - să le atragă atenţia supra conţinutului unui anumit anunţ care nu este serios (cum ar fi cele care conţin promisiuni exagerate şi aluzii transparente la alte activităţi sau obligaţii);
         - la început, lista opţiunilor profesionale ale tinerilor este mai largă; ei trebuie ajutaţi treptat să-şi contureze interesele cu privire la carieră, prin luarea în considerare a tot mai multe criterii, condiţii sau restricţii impuse de ralitate şi astfel, să se focalizeze pe un număr mai mic de alternative;
         - nu trebuie inoculate, în mintea tinerilor, idei preconcepute şi stereotipuri cu privire la anumite profesii;
         - tinerii trebuie preveniţi că este o realitate a pieţei muncii schimbarea profesiei, a locului de muncă, concedierea şi şomajul, învătarea continuă sau reorientarea profesională;
         - pentru că unii tineri au tendinţa de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau părăsesc un anumit tip de educaţie înainte de încheierea oficială a duratei acestuia şi fără a se înscrie la o altă formă de educaţie, ei trebuie avertizaţi asupra faptului că gama ofertei de locuri de muncă şi salarizarea sunt în legătură directă cu nivelul de studii finalizate;
         - este extrem de utilă cultivarea permanentă a încrederii în sine, în forţele proprii, în capacitatea de a realiza ceva, fără a exagera şi fără a valoriza la modul absolut;
         - tinerii trebuie ajutaţi să nu se descurajeze dacă, după ce au mers la mai mulţi angajatori, şi după luni de cătare, nu şi-au găsit încă un loc de muncă. Cautarea unui loc de muncă poate fi foarte frustrantă, de aceea se recomandă apelarea la ajutorul unor specialişti în recrutare;
         - tinerii nu trebuie împiedicaţi, ci dimpotrivă, să se angajeze pentru o lună sau două pe perioada verii;
         - tinerii trebuie informaţi asupra drepturilor ce le revin odată angajaţi, salarii, carte de muncă, concedii de odihnă şi medicale, asigurări, protecţia muncii.
         În majoritatea siuaţiilor, familia este reperul major în conturarea opţiunilor pentru o anumită carieră a tinerilor.
         
         Disciplinele şcolare şi profesia
         
         Există o stânsă legătură între disciplinele şcolare şi profesia pe care un tânăr o urmează. Spre exemplu, dacă un elev are rezultate bune la:
         - limba română/limbi străine, acesta ar putea deveni: profesor de limba română sau de limbi străine, cercetător în lingvistică, bibliotecar, lucrător în publicitate, învăţător, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de artă, corector, editor etc.
         - matematică: profesor de matematică, economist-contabil, informatician-programator, inginer în diferite domenii, funcţionar bancar, tehnician în construcţii, agent comercial, arhitect, pilot, statician, astronom.
         - fizică, chimie, bilogie: profesor sau cercetător în unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician.
         - istorie: profesor sau cercetător în acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor.
         - informatică: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statician, cartograf, economist, inginer, lucrător în domeniul finaciar-bancar, specialist în telecomunicaţii, arhitect, controlor de trafic aerian.
         - educaţie fizică: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiţer în armată, poliţist, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc.
         Acestă modalitate de punere în relaţie a materiilor şcolare cu ulterioarele dezvoltări profesionale este posibilă în măsura în care tânărul alege să continue pe domeniul ales. Desigur, rezultatele bune la aceste domenii nu pot împiedica un elev să aleagă un alt domeniu profesional. Performanţele şcolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, către anumite profesii şi facilitează realizările în carieră sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini.



Sursa:


Data postării: 10.10.2005
Vizualizări: 7.834

Înapoi la articole


Publicitate pe acest site
Copyright ©2002-2022 Pandora Impex SRL.