Perioada ultimilor 3 ani a insemnat doua schimbari majore de perspectiva in ceea ce priveste moneda in care au fost negociate si platite salariile angajatilor din Romania. Documentele de angajare, ma refer la contractele individuale de munca si ulterioarele acte de modificari ale contractelor, au fost redactate cu sume in lei dar intelegerile, ofertele de angajare, de multe ori scrise, au fost redactate cu exprimarea in valuta a valorii salariului.
         
          Prima modificare a fost atunci cand multe companii au trecut de la raportarea la dolar la cea in euro. Unele companii au luat decizia din ratiuni economice: Banca Nationala, bancile cu care lucrau, partenerii lor operau in euro si atunci s-au adaptat si ele. Angajatii lor au asteptat si trecerea salariilor lor la noua moneda: unii au castigat, altii au pierdut, pentru unele companii a fost un bun prilej pentru ca anumite inechitati sa se estompeze. Pentru unii angajati amanarea trecerii la noua moneda a fost chiar motiv de schimbare a locului de munca. Se intalneau cu prietenii si devenise un subiect „la moda” sa intrebi „La voi s-a trecut la plata salariilor in euro ?”.
         
          Anul trecut a adus surpriza cresterii monedei nationale in raport cu ambele monede considerate importante, dolarul si moneda europeana. Spun surpriza pentru ca multe companii au reactionat ca atare: au fost surprinsi si unora dintre ei chiar le va fi greu sa-si revina din surpriza. Exista deja evaluari care sustin ca mai ales exportatorii au fost foarte afectati de cresterea leului. Aceasta este povestea anului 2004.
         
          Anul 2005 a insemnat pentru companii un buget anual construit in euro. Deopotriva exportatori si importatori au gandit vanzari si cheltuieli in aceeasi moneda. Un angajat care castiga la inceputul anului 200 de euro, adica 8.000.000 lei, daca a continuat sa-si primeasca salariul prin raportare directa la moneda europeana, a plecat acasa in luna iulie cu 7.000.000 lei, adica i-au fost diminuate veniturile cu 12,5%.
         
          Aceasta discutie a fost insa doar o introducere pentru ceea ce voi afirma mai departe.
          Nu pot sa spun, cu certitudinea unui om de stiinta, daca romanii, ca popor si in totalitatea lor, au cultura muncii, inteleg ce inseamna productivitate si eficienta. Am vazut romani eficienti si romani lenesi, dar am vazut si italieni, francezi s.a.m.d., comunitari si lenesi.
         
          Pot sa spun insa ca, de 10 ani, in Romania, salariile mai degraba au fost actualizate la curs, indexate cu rata inflatiei, decat majorate ca o consecinta a cresterii productivitatii, a obtinerii de rezultate deosebite. Si ma refer aici la regula. Rareori intr-o organizatie, la inceputul anului, se anunta performantele anului trecut si se comunica majorari de salariu diferentiate in functie de rezultate. Exceptand sistemele de vanzari, de distributie, in care a intervenit comisionul, ca si legatura directa intre munca si recompensa, celelalte activitati au recurs, comod, la modalitatea de raportare a muncii unui angajat la cursul valutar.
         
          S-a ajuns astfel in situatia ca un angajat sa fie mai bucuros de o crestere de curs cu 1.000 de lei, pentru ca ea se vedea imediat in salariul sau, decat de o depasire de norma de productie, pentru care e posibil sa nu primeasca nimic.
         
          In ansamblul de activitati presupuse de managementul de resurse umane exista o veriga de evaluare si masurare a performantei angajatului. E drept ca veriga vine dupa alte etape care presupun selectie, calificare, training, integrare si uneori e greu sa le faci ca la carte si pe acestea. Si e drept ca toate aceste procese sunt consumatoare de timp si de alte tipuri de resurse.
         
          Ignorarea insa, ani buni, a legaturii dintre munca si plata/rasplata si recurgerea, de fiecare data, la solutia comoda a actualizarii salariilor la cursul valutar sau inflatie (pentru sectorul bugetar) a generat, pentru multi dintre angajati, de diferite varste, sentimente de demotivare si de inutilitate. In efortul de educatie pentru munca si performanta s-au pierdut un numar de ani si pentru ca s-a ales calea cea mai simpla: oricum creste cursul, de ce sa negociem salarii in lei si sa evaluam apoi angajatii pentru a masura rezultatele lor ? Raspunsul la aceasta intrebare e complicat teribil de cursul de schimb din acest moment.

Sursa:


Data postării: 15.08.2005
Vizualizări: 2.499