„Conditii de munca occidentale, salariu atractiv, posibilitati reale de promovare”...asa arata anuntul care ne face de cele mai multe ori sa ne gandim ca nu ar fi tocmai rau daca ne-am prezenta la un interviu. Si uite asa incolteste in mintea noastra speranta ca vom avea un loc de munca in care ideile ne vor fi luate in calcul, ca vom avea un sef corect care sa aprecieze efortul facut in fiecare dimi-neata cand ne trezim cu noaptea in cap sa fie gata cafeaua, revista presei sau orice alte atributii matinale. Ei bine, lucrurile nu stau mereu asa. Si uite asa ajungem la prima forma de abuz a angajatorului fata de angajat.
          La interviu stiai ca vei lucra 8 ore pe zi in conditii moderne, legale iar perspectivele pareau pozitive. Ei bine, poti sa ai surprize: ceasul de la birou sa bata pana tarziu in noapte si tu sa fii inca la birou. O vorba verificata spune „Traim in Romania ...si asta ne ocupa tot timpul!". Iar daca nu e asa, daca ai un pic de timp liber, se gaseste intotdeauna ceva de facut si uite asa cu un angajator abuziv, zilele tale de lucru se transforma in nopti, apoi iarasi in zile si nu mai stii cand a fost ultima oara cand ai ajuns la timp acasa. Si dimineata cu ochii carpiti de somn - asta cand nu ramai „sa faci planton” pe doua scaune la birou pentru ca documentatia ceruta in ultima clipa trebuie sa fie pe biroul sefului la prima ora - te indrepti spre serviciu manat de un singur gand: e zi de salariu.
          Stim prea bine ce inseamna asta: a doua mare nemultumire a celor care au statutul de angajat si o alta forma de abuz din partea angajatorului. Si daca prin buzunare nu mai ai decat maruntisul ramas de la paine si azi trebuia sa ai salariul pe card sau rata platita la masina de spalat, ei bine, tot la mana angajatorului esti. Daca nu sunt bani in firma, pentru ca afacerile au mers prost luna asta, iar iti compui meniul din covrigi. Cel putin pana la zile mai insorite.
          Si uite asa Codul Muncii pare sa nu mai aiba nici o valoare in viata de zi cu zi. Articoulul 39 care prevede dreptul angajatului la salarizare pentru munca depusa ramane, in prea multe cazuri, doar o simpla idee pe hartie.
          Aici intervine conflictul si iti dai seama ca promovarea ideilor tale in interiorul firmei nu a fost decat un slogan „pseudo-electoral” transmis la interviu . Nici legislatia actuala nu ajuta prea mult. Ce sa inteleaga angajatorul, axat pe munca multa si bani putini? Si cum poti tu sa te aperi cand articolele din Codul Munci stipuleaza sec: „Angajatul are dreptul la egalitate de sanse si de tratament”. Cat de des sunt oare respectate drepturile angajatului? Si oare ce rol joaca Inspectia Muncii in a asigura echilibrul dintre angajat si angajator?
          Asta ca sa nu ne aducem aminte de frustrantul articol care prevede dreptul unui salariat la demnitate in munca. Demnitatea pare sa fie, din pacate, o calitate din ce in ce mai putin dorita pe piata muncii din Romania. Nu de putine ori ai fost pus in fata imposibilitatii de a obtine un credit din cauza faptului ca salariul minim trecut in cartea de munca nu creeaza imaginea unui viitor bun platnic.
          Fie ca lucrezi la negru, fie ca ai un salariu minim pe cartea de munca si restul la negru, tot ilegal e. Asta nu trebuie sa uiti. Iar data viitoare cand mergi la un interviu si angajatorul iti propune una dintre aceste variante, trebuie sa ai curajul sa spui „Nu multumesc, imi stiu drepturile”.
          O legislatie lacunara va crea intotdeauna teren favorabil abuzurilor, asadar mare atentie atunci cand semnati contractul de munca.
         
          Acestea fiind spuse, un anunt ideal pentru angajator ar trebui sa sune in felul urmator: „Cautam personal de incredere, obedient fata de orice directiva a sefilor, lipsit de initiative personale, fara pretentii salariale si cu disponibilitate pentru program prelungit pana...pana cand ...Dumnezeu stie”.

Sursa:


Data postării: 22.08.2005
Vizualizări: 5.601